Sportul profesionist (pentru spectacol) și cel de masă

În Cluj (și în România, în general) se face în continuare confuzie între „sport” și cultura sportivă, cu referire la activitățile fizice practicate de cetățeni, pe de o parte – si între „sportul profesionist” și fair-play, ca parte din industria spectacolului, pe de altă parte. În primul caz nu este vorba atât de performanță, cât de mișcare = sănătate.

În cel de al doilea este aproape invers: doar câțiva practică sportul, iar restul privesc din tribună. Pentru a face performanță, sportivii își riscă inclusiv sănătatea. Sprijinul financiar al administrației publice ar trebui sa vină în primul rând pentru sportul în sensul său primar, adică pentru o infrastructură sportivă care să permită accesul la sport pentru cât mai multi cetățeni ai orașului. De spectacolul sportiv ar trebui să se ocupe cu totul altcineva decât administrația, pe alte acte normative, cu alte fonduri și chiar cu inițiative private – cum sunt și pentru spectacolele culturale, de mare succes…

Cele două „sporturi” nu ar trebui amestecate. Cluj Arena și Sala Sporturilor, deși cu destinații aparent diferite, sunt ambele, într-o foarte mică măsură investiții pentru sportul de masă. Cluj Arena ar fi a clujenilor doar în acea măsură în care fiecare cetățean ar avea acces acolo pentru a face mișcare. Dar ele sunt, din păcate, investiții făcute pentru industria spectacolului. Și nu au foarte mare succes, în ciuda sumelor care se învârt în acest domeniu. Așa cum nici „Universitatea” nu mai este echipa studenților clujeni, ci un club profesionist, așa îi trebuie și României urbane o racordare, în primul rând sport de masă.

Din păcate grosul banilor merge spre industria spectacolului, cu iluzia că „sportul” și în cele din urmă cetățeanul interesat de sport va beneficia de aceste facilități. Că nu mai e vremea Daciadei, și că lucrurile se urnesc cu bani. Dar administrația ar trebui să direcționeze fondurile în primul rând spre acele facilități (cum este parcul din Gheorghieni) unde cât mai mulți cetățeni să poată face sport, și nu în locații unde ei să se uite cum alții fac sport de performanță. De la un moment dat, sportul de masă și industria spectacolului sportiv se corelează, influențându-se reciproc.

Dar dacă punem întrebarea simplă: care dintre „sporturi” nu poate funcționa în lipsa celuilalt?, vedem că industria este zero fără o masă de practicanți, care să rămână simpatizanți, indiferent de vârstă.

3 thoughts on “Sportul profesionist (pentru spectacol) și cel de masă

Lasă un răspuns